Spațiul aerian național nu mai este doar o cupolă de albastru guvernată de avioane silențioase; el este un front invizibil, brăzdat de șoapte electronice și amenințări silențioase. Decizia adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) în acest final de septembrie 2025, de a stabili proceduri clare pentru doborârea dronelor (atât militare, cât și civile) care încalcă integritatea teritorială, nu este doar un act administrativ; este o declarație de suveranitate fermă, o ridicare a Sabiei Tehnologice care redefinește regulile de angajament în noua eră a războiului hibrid.
I. Frontul Invizibil: Amenințarea din Tăcere
Drona, acest mesager neobosit al tehnologiei, a evoluat de la o jucărie la vârful de lance al războiului modern și al spionajului. Ea nu amenință doar obiectivele militare, ci și țesătura civilă – aeroporturi, infrastructură energetică și centre de comandă. Decizia CSAT reflectă o vigilență strategică necesară în contextul regional volatil, unde amenințarea plutitoare poate veni de la un aparat de zbor de mici dimensiuni, invizibil pe radarele clasice, dar capabil de atacuri letale sau de colectare de informații critice.
Stabilirea liniei de comandă pentru doborâre la nivelul comandantului misiunii (pentru cele militare) sau al ministrului (pentru cele civile) este un gest de decentralizare operațională, transformând timpul de reacție dintr-o eternitate birocratică într-o acțiune fulgerătoare.
II. Armele Tăcerii: Contra-Măsuri Tehnologice
Doborârea fizică este doar ultima șoaptă a puterii. Înainte de a recurge la ciocanul cinetic (rachete sau mitraliere), arsenalul modern de contra-dronă (C-UAS) utilizează armele tăcerii:
- Bruiajul (Jamming): Sistemele de bruiaj acționează ca un zid electromagnetic, inundând frecvențele de comunicare ale dronei (GPS, radio, video). Odată rupt cordonul ombilical digital cu operatorul, drona este forțată să aterizeze (geofencing) sau să se întoarcă la punctul de plecare. Aceasta este o victorie obținută fără distrugere fizică, o captură de informație.
- Spoofing (Iluzia Digitală): Această metodă implică trimiterea de semnale GPS false către dronă, convingând-o să navigheze către o zonă de captură sau să se prăbușească în siguranță. Este o manevră de șah digital care neutralizează inamicul prin viclenie, nu prin forță.
- Radares de Mică Altitudine: Dezvoltarea radarelor specializate pentru detectarea obiectelor mici, care zboară la joasă înălțime, este esențială. Aceste sisteme, integrate cu AI, pot filtra zgomotul electromagnetic al traficului civil, identificând intenția ostilă a unui obiect de dimensiunea unei păsări.
III. Dilema Etică și Juridică: Scutul Civil
În cazul aeronavelor civile, decizia este mult mai complicată, implicând ecuații etice și juridice de mare greutate. O aeronavă civilă (avion sau dronă comercială) care încalcă spațiul aerian ridică spectrul dezastrului colateral. De aceea, procedura este reglementată strict conform regulilor NATO: interceptare, avertizare, escaladare graduală și, doar în ultimă instanță, doborârea.
Decizia CSAT subliniază necesitatea de a proteja obiectivele strategice (infrastructura critică), dar o face prin prisma unei responsabilități umane. Comandantul nu este un robot, ci un decident care trebuie să evalueze rapid, în condiții de stres extrem, între riscul iminent și pierderile colaterale. Această miză pe judecata umană în fața automatizării apărării este o ancoră morală în mijlocul furtunii tehnologice.
Această legislație nu este doar o manevră defensivă; ea este o adaptare necesară la realitatea secolului XXI. Sabia Tehnologică nu stă doar în puterea de a distruge, ci în disciplina de a decide corect și rapid când să o folosești, protejând astfel cupola suverană a națiunii.
